Salutare! Această idee, de a înşirui gândurile şi poveştile mele de la Tabăra Naţională de Dezastre, organizată de Crucea Roşie Română a venit de la Monica. M-a sunat Monica, într-o zi minunată de toamnă şi m-a întrebat: „N-ai vrea să scrii un testimonial, despre ce aţi făcut în tabără!? Răspund imediat şi spun: Da, cu toate că nu ştiam ce înseamnă un testimonial...
Aşadar am început să scriu. Iată că deja am scris o frază. Nu-i nimic. Merg mai departe. Tabăra a fost organizată în Slănic Moldova, o staţiune montană recunoscută, atât în ţară, cât şi în afară.
Totul a început în data de 15 August, când am plecat cu înca 3 voluntari spre locul cu pricina. Am fost eu(Sergiu Anton), Ioana Comşulea (în centrul pozei de mai jos:)),
Alexandra(Ana) Nae
şi Cristian Lavric.
Drumul a fost unul plăcut, dar rapid. Parcă prea repede am ajuns acolo... Mai vroiam să merg... Am ajuns cu bine la Hotelul Venus. Peste tot erau numai oameni îmbrăcaţi în roşu, oameni ai Crucii Roşii.. Ne cazăm, aruncăm bagajele în cameră şi mergem în recunoaştere.
Surpriză mare! Printre voluntarii veniţi din alte părţi, pe unii îi cunoşteam din tabăra de dezastre, organizată de Filiala Sectorului 3, în anul 2009. M-am revazut cu Alexandra Bostan din Iaşi, şi cu Ruxandra Opreanu, care şi ea era voluntară la Filiala Sector 3. Atunci eu eram voluntar, tot acolo... Acum ea venea din partea Filialei Sector 4, iar eu din partea Filialei Sector 6.
Primele ore, pentru mine de-abia curgeau... Mă simţeam ca un câine într-o cuşcă pentru pisică. Nu cunoşteam decât o mână de oameni. De la Sediul Central cunoşteam câteva persoane de pe la diverse activităţi. Tot luni a fost şi deschiderea oficială. Ne-am cunoscut formatorii (profesorii... :) ) cei care ne prezentau acele ateliere.
De marţi, totul a început să decurgă conform organigramei, dar la mine nu. Alesesem un atelier de logistică, dar datorită vremii capricioase nu s-a mai ţinut. Am avut libertate până miercuri.
Dimineaţa mic dejun, ateliere, atelierul de recreere (jocuri), prânzul, pauză o oră, ateliere, atelierul de recreere (jocuri), cina şi gata ziua...
Acum vă scriu pe scurt, de la fiecare atelier la care am fost, câte ceva. Ce reprezenta acel atelier...
Primul la care am fost se numeşte O.I.D. (Organizarea Internă a Detaşamentelor), susţinut de Sorin Alexe din Tulcea. Un atelier ce ne spunea cum să organizăm un Detaşament de intervenţie în caz de dezastre. Care este scopul lui, responsabilităţile membrilor din detaşament, ce are în dotare acest detaşament, structura de organizare şi alte chestii ce ţin de detaşament.
A urmat şi un al doilea atelier la care am fost. Acel atelier a fost C.M.D.( Comunicaţii şi IT ) un curs care nu mi-a plăcut absolut deloc. Am dormit pe mine la acel curs... Un curs la care învăţam despre undele radio, cum comunici... Nmic nu am înţeles... Trecem peste, cu toate că cei doi formatori Viorel Tudor şi Adrian Florescu au încercat să-mi facă viaţa mai uşoară...
A venit altă zi, alt atelier. Am ales S.P. (Ajutor Psihosocial de Bază). Un atelier cum altul nu-i. Am plâns. Ne-a pus Eugen Florea (formator) două videoclipuri de am zis că nu-i adevarat! Eram leşinat. Am zis că aşa ceva nu se poate, dar uite că se poate... Un atelier în care am învăţat cum să vorbim cu oamenii. Să ne dăm seama ce spune comportamentul unui om. Un atelier genial! Am învăţat cum comunicăm prin limbajul corpului... Nemaipomenit. Nu mai zic nimic. Aştept să fiţi la anul la acel atelier, să simţiţi pe propria piele, efectele acelui atelier...
Am mai fost la un atelier H.P. & F.A. (Prim Ajutor şi Sănătate), susţinut de Sorana Rusu şi Irina Berechet. Un atelier în care cunoşteam multe din cele prezentate şi din păcate sau fericire, nu i-am dat prea multă importanţă. Scuze... :) ... Penultimul atelier din această tabară a fost susţinut de Ioana Cleanu şi a fost legat de Ancheta Socială (A.S.). Un atelier unde am învăţat cum se fac anchetele sociale, în urma unor dezastre, cum să vorbim cu oamenii, un atelier care e legat şi de siguranţa noastră... Cum procedăm dacă avem oameni care nu ne lasă să ne desfăşurăm activitatea datorită suferinţei sau a stării lor...
În ultima zi, am avut şi atelierul de A.L. (Logistică şi Organizarea Taberei de Refugiaţi), un atelier susţinut de Tudor Dodescu, Ionuţ Prohasca, Gabriel Soare, Ovidiu Gabor, Marius Ion şi Daniel Modoacă. A fost un atelier în aer liber în care am învăţat cum să ridicăm (amplasăm) un cort, cum să folosim filtrele de apa, generatoarele de curent. Un atelier obositor, dar plăcut !
La sfârşit am vrut să spun de A.D.C.S. (Activităţi recreative) cum am spus mai devreme, atelierul de recreere. A fost un atelier susţinut de Ioana Comşulea şi Cristian Lavric. Un atelier în care ne-am jucat, am uitat că suntem majori, un atelier care ne-a bine dispus în orice zi, înainte de masa de prânz sau de cină. Ne-am jucat şi ne-am distrat. Am dat frâu liber copilăriei. Am devenit copii...
Datorită voluntarilor de la Crucea Roşie Bacău, fiecare seară o petreceam cu câteva ore de karaoke şi dans.
Joi seara s-a făcut un foc de tabără imens, la care toţi voluntarii au stat în jurul lui şi au cântat la chitară, dar şi din voce (doar avem talent). O tabără în care eu m-am simţit bine! Ce mi-a plăcut cel mai mult? Că am cunoscut oameni noi din România, dar şi din afara ei, şi cărora le-am explicat puţin din tradiţiile minunate ale românilor. I-am dus în cluburi în Bucureşti şi le-am fost un mic ghid în Bucureşti... Ce am învăţat în această tabără legat de voluntariat !? Un lucru care m-a lăsat cu gura căscată. În România, mai mult tineretul face voluntariat.
Invitaţii care au fost din afara ţării sunt Awa, Housna, Olivier şi Matthieu. După tabără au fost şi în cluburile bucureştene. Au mai fost invitaţi şi din Bulgaria şi Italia.
Prin urmare, aici este o mică povestire, legată de trăirile mele din acea tabără. Care este concluzia? M-aş duce într-o astfel de tabără cel puţin odată pe lună. Toate cele bune...!
Sergiu Anton
